Din istoria Monumentului „Eroilor căzuți” din satul Ilenuța, r-nul Fălești

Monumentul Eroilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial este amplasat în centrul s. Ilenuța pe teritoriul Casei de Cultură.

Ea a fost înălțat în cinstea celor 57 de consăteni care au căzut pe câmpul de luptă în Marele Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945) Deschiderea oficială a monumentului a avut loc la data de 9 mai 1989, s. Ilenuța, r-nul Fălești.

Monumental reprezintă o placă de granit de culoare neagră cu înălțime de 5 metri pe care este încrustat chipul unei mame îndurerate. Pe postament sunt încrustate cuvintele ”Slavă Eroilor Căzuți” ,,Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită”.

Placa este instalată pe un piedestal, de asemenea din granit, pe care este încrustată o stea. Pe placa comemorativă pe care este instalat monumental sunt încrustate numele și prenumele de familie a celor 57 de ostași – consătenii, care nu s-au întors la vatra strămoșească.

În fața monumentului se afla un postament pentru focul veșnic. Monumentul a fost împrejmuit de un gărduț de fier în lanț.

Inițiativa de a ridica un Monument în cinstea Eroilor Căzuți a venit din partea lui Ion Moroi, ce activa ca secretar de partid în colhoz și a oamenilor de bună credința din localitate. Sponsorul principal a fost colhozul ,,Kirov”. Aspectul inițial s-a păstrat până în present, cu unele shimbări.

În fiecare an sunt efectuate lucrări de amenajare a monumentului și a terenului din preajma monumentului. Se efectuiază lucrări curente de vopsirea gardului, se înnoiesc inscripțiile, se face ordine și curățenie în jurul Monumentului, se sădesc flori.

În anul 2022 cu suportul financiar al Primăriei s-au făcut lucrări de renovare a Monumentului.

În fiecare an la 9 Mai se face slujbă de pomenire, pentru cei ce nu s-au întors de pe câmpurile de luptă, elevii recită poezii și cântă cîntece despre pace. Se depun flori în amintirea eroilor căzuți.

Date din istoria școlii, satul Ilenuța, raionul Fălești

Prima școală își deschide ușile prin anii 1905 cu contribuția boierului Agop Popovici. Un singur învățător, Aurel preda aritmetica, citirea, istoria, gramatica.

 În 1913 la școala din Elenovca își începu cariera sa pedagojică tânăra învățătoare Valentina Popa. Prin anii 1930 a secolului trecut din Chișcăreni, Telenești, se stabilește cu traiul în localitatea Ilenuța, Beșeti Ion Grigore, care este primul director al școlii în care se învață 5 clase, după care s-a trecut la învățământul de 7 clase.

În 1940 acesta se refugia cu fiul său Mircea în România. Pe parcursul războiului, școala n-a activat, fiind redeschisă în anul 1944, primii învățători fiind Macovschi Victor Ion (fiul boerului Ion și Olga Macovschi), Ghervasiev Maria Vasile.

Se presupune că primul director al școlii de 7 ani a fost Paladii Efimia Ion (naț.ucraineancă) 1953-1954. Eladii Ion Vasile își începe activitatia ca director al școlii de 8 ani, între anii 1954-1972.

 În 1972 își deschide ușile școala medie de 10 clase cu trei etaje, primul director, fiind Eladii Ion Vasile (decedat 2009). Localul dispunea de 640 locuri.

În anii 1973-1974 activează Alerguș Petru Dumitru. Ionel Ion Nicolaie, activiază, între anii 1974-1975, Palii Mihail Nicolaie își desfăsoară activitatia ca director la Școala Medie de 10 ani 1974- 1984.

Din 1984 până în 2004 funcția de director a fost deținută de profesorul de fizică Arpentin Vasile Ion.

 Începând cu 1996 – 1997 școala a fost reorganizată în gimnaziu.

Actualmente, din 2004 funcția de director este exercitată de Eladii Vergiliu Ion, profesor de fizică și matematică care dirijează corpul didactic format din 14 profesori și un contingent de 130 copii.

 

                          Cronologie

1905 – 1944 – Școala primară de 5 clase;

1944 – 1953 – Școala de 7 ani;

1953 – 1972 – Școala de 8 ani;

1972 – 1996 – Școala medie 10 – 11 ani;

1996 până în prezent Gimnaziul Ilenuța

Istoria satului Ilenuța, raionul Fălești

Satul Ilenuța, localitate situată la o distanța de 12 km de centrul raional Fălești are o vârstă nu prea înaintată, luând în considerație prima atestare documentară, care datează cu anul 1842, când pe teritoriul actualei localități s-au stabilit cu traiul primii locuitori. Una din primile familii, care s-a stabilit cu traiul, a fost cea a boierului Agop și Elena Popovici, veniți de prin Napadova județul Hotin. Se spune că ar mai fi venit cu ei și 14 flăcăi, care creîndu-și familii lucrau pământul boierului Agop, care era proprietar a circa 2500 ha de pamânt, o suprafață care astăzi cuprinde teriroiul satelor Egorovca, Marândeni, Hiliuți și Obreja.

Conform mărturisiilor bătrânilor localnici, primele case au fost înălțate în hârtop, în preajma iazului lazmau, în afară de casa în care locuia, boierul mai avea și construcții destinate slugilor, hambare pentru păstrarea cerialelor, cotețe pentru păsări, grajduri pentru vite, cai. După ce Agop, și-a creat gospodăria, au mai apărut și alte case boierești, care aparțineau boierului Romașcanu, Macovschi ș.a. Aceștia erau proprietari a câte 12 ha fiecare. Nu departe de aceștia și-au creat gospodării familiile de arendași, mici proprietari și săraci.

Familia Popovici avea slugi, care îngrijeau de vite, păsări, prisacă. Familia avea un singur fiu, însă bătrânii spun, că ar mai fi avut o fiică Ilenuța care s-ar fi înecat la vârsta de trei anișori, și în memoria căreia ar fi fost dată și denumirea satului. În 1917 în legătură cu evenimentele din Rusia Țaristă, familia Popovici se refugiază în România, lasând în voia soartei gospodăria cu tot pământul, iar către anul 1918, după Marea Unire revine din nou, dar din cele 2500 ha de pământ rămân cu 200 ha.

Pe boierul Serghei locuitorii în etate îl țin minte. Era înalt și slab, și cam nițel urâțel, făcându-i probleme cucoanei, care nici decum nu-l putea convingea să se însoare. Dar la vârsta de 30 de ani acesta se căsătorește cu o chelneriță din Bălți, Eugenia cu care a avut un fiu Eduard. În anul 1940 din cauza împrejurărilor care s-a creat o bună parte din familiile înstărite au fost nevoie să se refugieze peste Prut. Reîntorși, însă nu și-au mai putut recăpăta ceea ce le aparținea până la 1940. După desfășurarea operației Iași-Chișinău în 1944 majoritatea familiilor revenite în anul 1944 se refugiază pentru ultima dată peste Prut. Printre aceștia și familia Popovici. Oricum, localitatea mai păstrează memoria acestei familii, numele fiicii și a cucoanei Ileana, înveșnicindu-le în denumirea satului Ilenuța.

Discuție de carte – „ToTo” de Sergiu Afanasiu în cadrul Campaniei Naționale „Să citim împreună”

 În cadrul Campaniei Naționale ,,Să citim împreună'' am organizat o discuție de carte ,,ToTo'' de  Sergiu Afanasiu. Este o poveste plină de curaj și aventură.

Pe data de 17 noiembrie, elevii clasei a IV-a au avut parte de o oră specială dedicată lecturii și dialogului, pornind de la cartea „ToTo” de Sergiu Afanasiu. Activitatea s-a desfășurat în cadrul Campaniei Naționale de promovare a lecturii „Să citim împreună”, un proiect menit să îi apropie pe copii de lumea cărților și să le dezvolte dragul pentru povești.

🌟 O poveste care i-a captivat pe elevi

Cartea „ToTo” prezintă aventura unui curcan cu visuri îndrăznețe, care, prin perseverență și curaj, reușește să își depășească limitele. Elevii au fost fascinați de personalitatea amuzantă, isteață și îndrăzneață a lui ToTo, iar discuțiile pornite de la peripețiile lui s-au transformat în adevărate lecții de viață.

💬 Ce am discutat împreună

Pe parcursul activității, elevii au fost încurajați să analizeze situațiile prin care trece personajul principal și să își exprime liber opiniile. Printre temele abordate s-au numărat:

Curajul – Ce înseamnă să ai curaj? Au identificat momente-cheie în care ToTo își depășește fricile și au povestit situații în care și ei au avut nevoie de curaj.

Libertatea și responsabilitatea – Am discutat despre dorința lui ToTo de a fi liber și despre faptul că orice libertate vine la pachet cu alegeri responsabile.

Prietenia – Au descoperit valoarea prietenilor adevărați, care te sprijină și te ghidează atunci când ai nevoie.

Gândirea critică – Elevii au analizat deciziile lui ToTo, încercând să identifice soluții alternative și să explice ce ar fi făcut ei în locul lui.

Imaginația și visurile îndrăznețe – Au învățat că visurile, oricât de neobișnuite, pot deveni realizabile atunci când crezi în ele.

🧠 Ce au învățat elevii din această activitate

Discuția de carte a avut un puternic rol educativ. La final, copiii au reușit să:

înțeleagă importanța perseverenței,

identifice valoarea libertății și modul în care aceasta se leagă de responsabilitate,

recunoască rolul prieteniei în momentele dificile,

reflecteze asupra propriilor decizii, dezvoltându-și capacitatea de analiză și argumentare,

își folosească imaginația pentru a crea finaluri alternative și a da naștere unor discuții creative,

își dezvolte încrederea în sine și dorința de a-și urma visurile.

📖 Concluzie

Activitatea a fost un prilej minunat de a transforma lectura într-o experiență interactivă și plină de sens. Cartea „ToTo” nu doar i-a făcut pe elevi să zâmbească, ci i-a și ajutat să înțeleagă mai bine lumea, pe ei înșiși și importanța alegerilor curajoase.

Citim împreună pentru a învăța, pentru a crește și pentru a descoperi noi universuri. Iar ToTo a fost ghidul perfect în această aventură a lecturii!

Instoria Bisericii ”Sfântului Mare Mucenic Dumitru” din s. Ilenuța, raionul Fălești

 În centrul satului, alături de școală și grădiniță se află și Biserica ”Sfântului Mare Mucenic Dumitru”, activitatea căreia este nemijlocit legată de instoria localității.

Prima Biserică a fost înalțată prin anii 1876-1890 pe baza mijloacelor bănești de la boerul Agop, precum și din donațiile creștinlor din localitate.

Primul preot o fost Simion Porcescu, stabilit cu traiul în localitate odată cu deschiderea bisericii. Bătrânii mărturisec, că boerul Agop fregventa regulat serviciile divine, manifestându-se ca un adevărat creștin.

Către anul 1940 Biserica a fost închisă și activitatea ei a fost acesteia a fost interzisă pe o perioadă de treisprezece ani ani, după care în anul 1953 a fost dărâmată de către comuniștii din localitate. Crucile de pe Biserică au fost tăiate. Icoanele, clopotul cu o rezonanță puternică, podoabel au dispărut fără urmă, unele atribute, însă au fost salvate fiind ascunse de către creștinii satlui. În localul fostei Biserici a fost organizată activitatea grădiniței de copii.

Pentru a fi din nou restabilită Biserica, au fost necesare sume enorme de bani, care au fost alocate din partea colhozului și de oamenii de bună credință din localitate.

Înălțată din nou pe ruiniile fostei Biserici, în anul 1992 și deschise larg ușile pentru toți creștinii o nouă Biserică, care funcționează până în timpul de față. Sponsorul principal a fost fostul colhoz ”Ștefan Vodă”, președinte fiind Moroi Ion, precum și oamenii de bună credință din localitate.

 Biserica ”Sfântului Mare Mucenic Dumitru” este localizată în centrul satului pe un loc înalt. Lăcașul Sfânt este construit în formă de corabie. Pereții locașului sunt construiți din cărămidă albă, grosimea pereților 0.75cm, h-9m, parametrii 25x14. Pictura este reprezentată în ulei, sculptura în lemn. Locașul Sfînt are două cupole cu h-3m. Biserica este acoperită cu tablă. Este împrejmuită cu gard de fier. În orgada Bisericii se află două răstigniri și-o fântână.

Primul preot care a slujit un serviciul în noul lăcaș a fost Victor Ciloci (08.11.1992), iar primul clopotar care a vestit satului despre însemnatul eveniment a fost Gheorghe Baltag (veteran de război).

Începând cu anul 1994 și-a început activitatea în această biserică Maidanchi Pavel, Bulgac Emil, care a slujit din anii 2000 – 2005. În prezent activează părintele Ghenadie Țughui din anul 2005.