Istoria satului Ilenuța, raionul Fălești

Satul Ilenuța, localitate situată la o distanța de 12 km de centrul raional Fălești are o vârstă nu prea înaintată, luând în considerație prima atestare documentară, care datează cu anul 1842, când pe teritoriul actualei localități s-au stabilit cu traiul primii locuitori. Una din primile familii, care s-a stabilit cu traiul, a fost cea a boierului Agop și Elena Popovici, veniți de prin Napadova județul Hotin. Se spune că ar mai fi venit cu ei și 14 flăcăi, care creîndu-și familii lucrau pământul boierului Agop, care era proprietar a circa 2500 ha de pamânt, o suprafață care astăzi cuprinde teriroiul satelor Egorovca, Marândeni, Hiliuți și Obreja.

Conform mărturisiilor bătrânilor localnici, primele case au fost înălțate în hârtop, în preajma iazului lazmau, în afară de casa în care locuia, boierul mai avea și construcții destinate slugilor, hambare pentru păstrarea cerialelor, cotețe pentru păsări, grajduri pentru vite, cai. După ce Agop, și-a creat gospodăria, au mai apărut și alte case boierești, care aparțineau boierului Romașcanu, Macovschi ș.a. Aceștia erau proprietari a câte 12 ha fiecare. Nu departe de aceștia și-au creat gospodării familiile de arendași, mici proprietari și săraci.

Familia Popovici avea slugi, care îngrijeau de vite, păsări, prisacă. Familia avea un singur fiu, însă bătrânii spun, că ar mai fi avut o fiică Ilenuța care s-ar fi înecat la vârsta de trei anișori, și în memoria căreia ar fi fost dată și denumirea satului. În 1917 în legătură cu evenimentele din Rusia Țaristă, familia Popovici se refugiază în România, lasând în voia soartei gospodăria cu tot pământul, iar către anul 1918, după Marea Unire revine din nou, dar din cele 2500 ha de pământ rămân cu 200 ha.

Pe boierul Serghei locuitorii în etate îl țin minte. Era înalt și slab, și cam nițel urâțel, făcându-i probleme cucoanei, care nici decum nu-l putea convingea să se însoare. Dar la vârsta de 30 de ani acesta se căsătorește cu o chelneriță din Bălți, Eugenia cu care a avut un fiu Eduard. În anul 1940 din cauza împrejurărilor care s-a creat o bună parte din familiile înstărite au fost nevoie să se refugieze peste Prut. Reîntorși, însă nu și-au mai putut recăpăta ceea ce le aparținea până la 1940. După desfășurarea operației Iași-Chișinău în 1944 majoritatea familiilor revenite în anul 1944 se refugiază pentru ultima dată peste Prut. Printre aceștia și familia Popovici. Oricum, localitatea mai păstrează memoria acestei familii, numele fiicii și a cucoanei Ileana, înveșnicindu-le în denumirea satului Ilenuța.