Din istoria Monumentului „Eroilor căzuți” din satul Ilenuța, r-nul Fălești

Monumentul Eroilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial este amplasat în centrul s. Ilenuța pe teritoriul Casei de Cultură.

Ea a fost înălțat în cinstea celor 57 de consăteni care au căzut pe câmpul de luptă în Marele Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945) Deschiderea oficială a monumentului a avut loc la data de 9 mai 1989, s. Ilenuța, r-nul Fălești.

Monumental reprezintă o placă de granit de culoare neagră cu înălțime de 5 metri pe care este încrustat chipul unei mame îndurerate. Pe postament sunt încrustate cuvintele ”Slavă Eroilor Căzuți” ,,Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită”.

Placa este instalată pe un piedestal, de asemenea din granit, pe care este încrustată o stea. Pe placa comemorativă pe care este instalat monumental sunt încrustate numele și prenumele de familie a celor 57 de ostași – consătenii, care nu s-au întors la vatra strămoșească.

În fața monumentului se afla un postament pentru focul veșnic. Monumentul a fost împrejmuit de un gărduț de fier în lanț.

Inițiativa de a ridica un Monument în cinstea Eroilor Căzuți a venit din partea lui Ion Moroi, ce activa ca secretar de partid în colhoz și a oamenilor de bună credința din localitate. Sponsorul principal a fost colhozul ,,Kirov”. Aspectul inițial s-a păstrat până în present, cu unele shimbări.

În fiecare an sunt efectuate lucrări de amenajare a monumentului și a terenului din preajma monumentului. Se efectuiază lucrări curente de vopsirea gardului, se înnoiesc inscripțiile, se face ordine și curățenie în jurul Monumentului, se sădesc flori.

În anul 2022 cu suportul financiar al Primăriei s-au făcut lucrări de renovare a Monumentului.

În fiecare an la 9 Mai se face slujbă de pomenire, pentru cei ce nu s-au întors de pe câmpurile de luptă, elevii recită poezii și cântă cîntece despre pace. Se depun flori în amintirea eroilor căzuți.

Date din istoria școlii, satul Ilenuța, raionul Fălești

Prima școală își deschide ușile prin anii 1905 cu contribuția boierului Agop Popovici. Un singur învățător, Aurel preda aritmetica, citirea, istoria, gramatica.

 În 1913 la școala din Elenovca își începu cariera sa pedagojică tânăra învățătoare Valentina Popa. Prin anii 1930 a secolului trecut din Chișcăreni, Telenești, se stabilește cu traiul în localitatea Ilenuța, Beșeti Ion Grigore, care este primul director al școlii în care se învață 5 clase, după care s-a trecut la învățământul de 7 clase.

În 1940 acesta se refugia cu fiul său Mircea în România. Pe parcursul războiului, școala n-a activat, fiind redeschisă în anul 1944, primii învățători fiind Macovschi Victor Ion (fiul boerului Ion și Olga Macovschi), Ghervasiev Maria Vasile.

Se presupune că primul director al școlii de 7 ani a fost Paladii Efimia Ion (naț.ucraineancă) 1953-1954. Eladii Ion Vasile își începe activitatia ca director al școlii de 8 ani, între anii 1954-1972.

 În 1972 își deschide ușile școala medie de 10 clase cu trei etaje, primul director, fiind Eladii Ion Vasile (decedat 2009). Localul dispunea de 640 locuri.

În anii 1973-1974 activează Alerguș Petru Dumitru. Ionel Ion Nicolaie, activiază, între anii 1974-1975, Palii Mihail Nicolaie își desfăsoară activitatia ca director la Școala Medie de 10 ani 1974- 1984.

Din 1984 până în 2004 funcția de director a fost deținută de profesorul de fizică Arpentin Vasile Ion.

 Începând cu 1996 – 1997 școala a fost reorganizată în gimnaziu.

Actualmente, din 2004 funcția de director este exercitată de Eladii Vergiliu Ion, profesor de fizică și matematică care dirijează corpul didactic format din 14 profesori și un contingent de 130 copii.

 

                          Cronologie

1905 – 1944 – Școala primară de 5 clase;

1944 – 1953 – Școala de 7 ani;

1953 – 1972 – Școala de 8 ani;

1972 – 1996 – Școala medie 10 – 11 ani;

1996 până în prezent Gimnaziul Ilenuța

Istoria satului Ilenuța, raionul Fălești

Satul Ilenuța, localitate situată la o distanța de 12 km de centrul raional Fălești are o vârstă nu prea înaintată, luând în considerație prima atestare documentară, care datează cu anul 1842, când pe teritoriul actualei localități s-au stabilit cu traiul primii locuitori. Una din primile familii, care s-a stabilit cu traiul, a fost cea a boierului Agop și Elena Popovici, veniți de prin Napadova județul Hotin. Se spune că ar mai fi venit cu ei și 14 flăcăi, care creîndu-și familii lucrau pământul boierului Agop, care era proprietar a circa 2500 ha de pamânt, o suprafață care astăzi cuprinde teriroiul satelor Egorovca, Marândeni, Hiliuți și Obreja.

Conform mărturisiilor bătrânilor localnici, primele case au fost înălțate în hârtop, în preajma iazului lazmau, în afară de casa în care locuia, boierul mai avea și construcții destinate slugilor, hambare pentru păstrarea cerialelor, cotețe pentru păsări, grajduri pentru vite, cai. După ce Agop, și-a creat gospodăria, au mai apărut și alte case boierești, care aparțineau boierului Romașcanu, Macovschi ș.a. Aceștia erau proprietari a câte 12 ha fiecare. Nu departe de aceștia și-au creat gospodării familiile de arendași, mici proprietari și săraci.

Familia Popovici avea slugi, care îngrijeau de vite, păsări, prisacă. Familia avea un singur fiu, însă bătrânii spun, că ar mai fi avut o fiică Ilenuța care s-ar fi înecat la vârsta de trei anișori, și în memoria căreia ar fi fost dată și denumirea satului. În 1917 în legătură cu evenimentele din Rusia Țaristă, familia Popovici se refugiază în România, lasând în voia soartei gospodăria cu tot pământul, iar către anul 1918, după Marea Unire revine din nou, dar din cele 2500 ha de pământ rămân cu 200 ha.

Pe boierul Serghei locuitorii în etate îl țin minte. Era înalt și slab, și cam nițel urâțel, făcându-i probleme cucoanei, care nici decum nu-l putea convingea să se însoare. Dar la vârsta de 30 de ani acesta se căsătorește cu o chelneriță din Bălți, Eugenia cu care a avut un fiu Eduard. În anul 1940 din cauza împrejurărilor care s-a creat o bună parte din familiile înstărite au fost nevoie să se refugieze peste Prut. Reîntorși, însă nu și-au mai putut recăpăta ceea ce le aparținea până la 1940. După desfășurarea operației Iași-Chișinău în 1944 majoritatea familiilor revenite în anul 1944 se refugiază pentru ultima dată peste Prut. Printre aceștia și familia Popovici. Oricum, localitatea mai păstrează memoria acestei familii, numele fiicii și a cucoanei Ileana, înveșnicindu-le în denumirea satului Ilenuța.